Titlu original: "Le Fantôme de l'Opéra"
Autor: Gaston Leroux
Anul aparitiei: 1910
Gen: dragoste, mister, fantastic, gotic
Numar Pagini: 320
Editura: RomHelion
Plina de intrigi si rasturnari de situatie, cu iz romantic, dar apartinand de domeniul fantasticului, creatia scriitorului Gaston Leroux (6 mai 1868 - 15 aprilie 1927 ) , „Fantoma de la opera” prezinta un triunghi amoros intre insusi fantoma, soprana Christine Daae si Raoul Vicontele de Chagny.
Gen: dragoste, mister, fantastic, gotic
Numar Pagini: 320
Editura: RomHelion
Plina de intrigi si rasturnari de situatie, cu iz romantic, dar apartinand de domeniul fantasticului, creatia scriitorului Gaston Leroux (6 mai 1868 - 15 aprilie 1927 ) , „Fantoma de la opera” prezinta un triunghi amoros intre insusi fantoma, soprana Christine Daae si Raoul Vicontele de Chagny.
Asa as descrie cartea, dar abia dupa aproximativ 50
de pagini, cand am inceput a intelege ce era de fapt in legatura cu fantoma si cine
era protagonista. Se ofera multe detalii descriptive privind structura cladirii
Operei ceea ce iti perturba uneori lectura, desi s-ar fi putut da mai multe
informatii privind idila. Chiar si asa cartea este una emotionanta ce te duce
pe taramurile artei muzicale.
Nu vreau sa dau prea multe detalii despre actiunea
cartii in sine pentru ca eu una urasc atat sa primesc cat si sa dau spoilere,
deci voi pastra misterul. In schimb voi da cateva aspecte minore, ce nu vor
afecta tainele povestirii, precum ca actiunea contextuala se desfasoara in
incinta Operei Garnier din Paris,de pe strada Scribe. Aceasta se petrece in jurul secolului XIX, cand, printre angajati, umblau zvonuri despre o fantoma ce ar
bantui locatia, fantoma ce ne este descrisa de catre autor, prin intermediul
personajului Joseph Buquet (masinist in cadrul Operei) astfel: „Este ingrozitor de slaba si hainele negre ii
flutura pe un trup scheletic. Ochii ii sunt atat de afundati in orbite, incat
pupilele imobile nu se disting prea bine. Pe scurt, nu i se vad decat doua
gauri mari negre, ca la craniile mortilor. Pielea, intinsa pe oase, ca o piele
de toba, nu este alba, ci de un galben urat. Nasul ii era atat de mic, incat
este inizibil din profil si aceasta absenta este un lucru oribil. Trei sau
patru suvite lungi si negre, pe frunte si dupa ureche, ii tin loc de par.” .
Misterioase disparitii si decese au loc in cadrul Operei. Aproape tot
personalul era santajat de catre aceasta fantoma ce traia in subsolurile
cladirii.
Fantoma se indragosteste de tanara soprana suedeza,
Christine, si i se prezinta la inceput ca fiind Ingerul Muzicii, inger de care
tatal ei ii povestea cand era mica astfel: „Uneori
Ingerul vine mult mai tarziu, atunci cand copii sunt neascultatori,nu vor sa
invete si isi neglijeaza lectiile de muzica. Alteori, el nu vine deloc pentru
cei ce nu au inima si contiinta curata. Ingerul nu poate fi vazut niciodata,
dar el se face auzit celor alesi. Mai ales in clipele cand acestia se asteapta
cel mai putin, cand sunt tristi si
descurajati. Atunci ei aud o muzica celesta, o voce divina, de care isi vor
aminti toata viata. Cei care au fost vizitati de Inger raman impatimiti. Ei
sunt mistuiti de o pasiune necunoscuta muritorilor de rand si au privilegiul de
a nu mai putea atinge un instrument sau deschide gura, fara a lasa sa se auda
sunete incomparabil mai frumoase decat cele omenesti. Oamenii care nu stiu ca
acestia au fost vizitati de Inger spun ca sunt genii.”
Aparitia vicontelui, indragostit si acesta de
frumoasa Christine, face ca totul sa ia o intorsatura grozava si ii da peste cap toate planurile fantomei. Actiunea romanului este destul intortocheata si cu mare
atentie se poate tine pasul actiunii.
Privind perspectiva de ansambu cartea este o lectura
superba ce merita citita. Finalul este unul emotionant ce, mie una, mi-a
patruns in suflet. Recomand cartea cu mare drag.
Nota mea pentru aceasta carte este 9 din 10.
Si cum eu sunt si fan infocat al muzicii am citit aceasta
carte ascultand melodia de mai jos, ce m-a introdus complet in atmosfera: https://www.youtube.com/watch?v=LXvkrEwy0Xs
Rating: 5/5
Rating: 5/5
„De unde vine sublimul de astazi? Daca el nu coboara din ceruri pe aripile iubirii, atunci va trebui sa cred ca urca din infern si ca artista, ca si maestrul muzician Ofterdingen, a facut un pact cu Diavoul!”
„Dar
iata ca o senzatie atroce luase locul emotiei. Senzatie? Sentiment? Era ceva
fizic si moral. Pieptul il durea, ca si cum iar fi fost deschis pentru a i se
smulge inima. Simtea acolo un gol ingrozitor, un pustiu adevarat care n-ar
putea fi umplut decat cu inima
celuilalt. Sunt, toate acestea, intamplari de o psihologie aparte care, se pare,
nu pot fi intelese decat de cei ce au fost atinsi in dragoste de acest straniu
fenomen numit in limbajul curent <<dragoste la prima vedere>>”
„...de
dragoste...daroga...voi muri de dragoste. Si asta pentru ca am iubit-o atat de
mult!... Si o mai iubesc si acum, daroga, pentru ca mor din cauza asta, cum iti
spun... [...] Era pentru prima oara, daroga, pentru prima oara, auzi tu, cand
imbratisam o femeie...Da, vie, am imbratisat-o vie si era frumoasa ca o
moarta!...”
„Asa
se intampla ca, oamenii cei mai nevinovati, surprinsi in linistea sufletului lor
apar deodata, din pricina loviturii pe care o primesc, facandu-i sa paleasca
sau sa roseasca, sa se clatine sau sa se indrepte, sa se piarda cu firea, sa
protesteze, sa nu spuna nimic atunci cand ar trebui sa vorbeasca, sa nu aiba nici o reactie atunci cand ar trebui
sa transpire sau sa transpire atunci cand nu trebuie, apar deodata, spuneam ca
fiind vinovati.”
„Erik,
am strigat, arata-mi chipul tau, fara teama. Iti jur ca esti cel mai indurerat
si cel mai sublim dintre oameni si daca Christine Daae tremura, privindu-te de
acum incolo, este numai pentru ca se gandeste la spendoarea geniului tau!”
„Sa
nu-mi mai ceri niciodata asta, mi-a raspuns cu o voce sumbra. Acest <<Don
Juan>> nu a fost compus pe cuvintele lui Lorenzo da Ponte, inspirat de
vin, de micile iubiri si de viciu, pedepsit in final de Dumnezeu. Am sa-ti cant
Mozart, daca vrei, care va face frumoasele tale lacrimi sa curga si care iti va
inspira ganduri curate. Dar opera aceasta a mea arde, Christine, si totusi nu
este fulgerata de focul ceresc!...”
Daca ai citit pana la finalul recenziei si te-ai decis sa citesti si tu aceasta carte astept sa imi spui in comentarii cum ti s-a parut ^^
Aceasta este prima mea recenzie si prima postare de pe blogul We fall in love with books! Sper ca v-a placut si ne auzim la articolele viitoare!
Opera Garnier-Paris
Aceasta este prima mea recenzie si prima postare de pe blogul We fall in love with books! Sper ca v-a placut si ne auzim la articolele viitoare!




0 comments:
Trimiteți un comentariu