Recenzie "Suflet dezrobit" de Nieves F. Joy

Titlu original: "Suflet dezrobit"

Serie: Paradoxul iubirii

Autor: Nieves F Joy

Gen: romance

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 233

Editura: Librex Publishing

"Suflet dezrobit, de Nieves F. Joy, este volumul 2 al seriei Paradoxul iubirii.

Bătăile unei inimi schingiuite de durere nu le poate opri decât resemnarea. Acel moment de slăbiciune când împreunezi mâinile pe piept și spui: " Stop! Nu mai pot! Nu mai vreau! Nu mai rezist! Am obosit."

Așa ar face o persoană ajunsă la capătul puterilor, izbită din toate părțile, fără   posibilitatea de a se apăra. Nu și Raisa. Nu esența unui suflet rebel. Deși prinsă la mijloc în lupta dintre rațiune și nebunie, ea își poartă fiecare bătălie cu un curaj nebunesc, alimentată fiind de revolta și încăpățânarea celui care nu mai are nimic de pierdut.

În sincron cu zbuciumul ei sufletesc, Race își înfruntă proprii demoni din trecut, abia distingând prin întuneric luminița din tunelul deziluziilor.

Vor putea două suflete distruse de incertitudini să se ridice dintre ruinele unui prezent potrivnic? Vor putea să se vindece și să-și găsească calea de a se iubi dincolo de contratimpi și minciuni? Probabil că da, posibil să nu.

"Suflet dezrobit" este deznodământul unei povești în care pot fi mai mulți învinși și niciun câștigător. Un final incert în care războiul voințelor, alegerile imposibile și rotirile unui carusel numit soartă sunt duse pe culmile extremului.

Un labirint de emoții din care doar cei puternici pot ieși.

Visătorii nu mor niciodată, dar chiar și visurile pot fi spulberate de destin."

 

Nici nu vă imaginaţi cu câtă nerabdare am aşteptat să ajung acasă să pot scrie recenzia acestei cărţi. Aveam, si inca am, atât de multe de zis, atâtea sentimente de descris încât îmi era frică ca nu cumva să le pierd. Dar, iată că am ajuns acasă, în faţa calculatorului, cu cartea în mână, iar amalgamul de gânduri şi sentimente provocate de această carte pe timpul lecturii ei, încă mă însoţesc chiar şi după terminarea ei. Acesta este efectul scrierilor lui Nieves. Te urmăresc tot timpul amintirile dulci lăsate de cărţile ei şi te apucă nostalgia când te gândeşti că, deşi terminate, până la o următoare carte universul creat de ea încă îţi este deschis şi la fel de primitor, purtându-te iar şi iar pe tărâmurile imaginaţiei sale.

"Suflet rebel" a fost prima carte citită de la această autoare, carte care m-a convins clar că mai trebuie să citesc şi altele. Aşa că am continuat, bineînţeles, cu volumul doi al cărţii sus amintite, şi anume "Suflet dezrobit". Cea mai buna alegere, credeţi-mă. Deşi scurtă comparativ cu primul volum a fost la fel de complexă ca şi precedenta. Reîntalnim umorul, dar şi şocurile pe care doar Nieves ştie să ni le ofere încât să ne atingă până în măduva oaselor. Totuşi mi s-a părut (și, de fapt, așa și este) mult mai trist acest volum, Raisa noastră trece prin niște încercări extrem de grele, lansate de viață, dar stați fără grijă. Vă garantez că le rezolva pe toate cu bine, așa cum ne-am obișnuit deja, în stilul ei Raisian 

Acum să vă spun câte ceva despre acțiunea din carte. Dar sinceră să fiu nici nu știu ce v-aș putea spune, cât să nu vă stric lectura, căci cartea este plină de răsturnări de situație, șocuri și aventuri palpitante. O să încerc totusi ca să aveți câtuși de puțin habar de ce sunt atât de răvășită emoțional. 

După finalul primei cărți, care apropo te lasă în plop și plopul în aer, avem parte de clarificări, puține ce-i drept,  înca din primul capitol, capitol care îți aruncă în față o veste cumplită. Odată cu aceea veste pulsul îți va urca și coborî la fiecare nou capitol. Race face prostii, muuuulte încât îmi vine să mă duc să îi sparg capul chiar și acum, după ce apele s-au mai liniștit. Dar nici Raisa nu se lasă mai prejos. În schimb la ea e mai de înțeles. La un moment dat credeam că nici nu mai judecă cum trebuie la unele vorbe.

 

 Dar Race....i-am găsit și lui o infimă scuză pentru tot ce a făcut, și anume că era extrem de confuz și că nici nu avea îndeajunse răspunsuri, dar tot nu e destul pentru a ierta ce a făcut!!! O să vedeți ce a făcut dacă (și sunt sigură că o veți face) veți citi cartea. Apar personaje noi, arabi mai exact, care, deși la prima vedere vor părea personaje negative, nu sunt, oarecum. Nieves a reușit ca până și personajelor negative să le ofere o nuanță aparte!!! Va apărea și Steven din păcate, nu scapăm de el, și nu apare doar în vizită...motiv pentru care, dacă era real era deja mort pentru aproape moartea pe care a provocat-o. Am avut senzaţia că pe întregul parcurs al poveştii asistam la un joc de-a alba neagra. Dacă nu era ceva, era altceva ce intervenea între iubirea cei doi. Au fost supuşi unul test şi l-au trecut cu brio. Nici nu mă aşteptam altfel. Una peste alta personajele s-au iertat între ele, au demonstrat că iubirea poate învinge orice și au trăit fericite până la adânci bătrâneți.

M-ați crezut? :)) Haha, nu trebuia. Urmează o altă poveste, în următoarele două volume ale cărții, Nieves ne răstoarnă mințile cu povestea încâlcită dintre Teresa și Chadd (o să aflați voi cine sunt). Deși o să mă doară grav sufletul pentru că nu voi citi în continuare despre povestea Raisei și a lui Race, sper totuși că o să apară și în celelalte volume, dar totodată o să savurez din plin și idila Teresei și a lui Chadd. 

Acest volum, ca și primul, te trece printr-un vartej al emoțiilor, se joacă cu ele, te trece de la nostalgie la extaz și viceversa. Este o lectură pe care cu adevărat o recomand din tot sufletul și despre care aș putea vorbi la nesfârșit. Așa că dacă ați citit-o sau o veți citi vă aștept să dezbatem împreună cele spuse și făcute în această carte. :))

În final am ajuns la concluzia că aceste cărți nu doar că îți oferă plăcerea unei lecturi superbe, ci te și maturizează în timp ce le parcurgi pagină cu pagină. Am descoperit că în cea mai mare parte ne conduce pe drumul spre maturizare urmat de cele două personaje visătoare, care, totodata, nu isi pierd darul de a visa, căci este cel mai frumos cadou posibil. Autoarea vrea ca ele să își pună visele în aplicare, să le ofere o realitate. Prin povestea Raisei și a lui Race practic am maturizat o parte din mine, acea parte care era visătoare nu mai vrea să rămână visătoare, acum vrea ca totul să devină realitate. "Visătorii nu mor niciodată! Visătorii sunt invincibili!"

 

În caz că vă întrebaţi dacă am citit cartea cu o melodie pe fundal să știți că da! Aceasta este: https://www.youtube.com/watch?v=RuJsfKamp2c

 

Cartea poate fi cumparată de aici!

 

"Sunt golită de orice emoţie, de orice impuls de a acţiona şi sunt doar conştientă că până acum fecare zbatere de‑a mea, fecare răzvrătire, fecare zi pe care am trăit‑o, rea sau bună, a fost în zadar, dacă am ajuns chiar să simt jugul captivităţii fizice nu numai al celui psihic."

“—Vreau să fu stăpână pe mine, pe viaţa mea şi atât. Ştiu cum e să‑ţi vinzi sufetul şi să nu ţi‑l regăseşti niciodată, şoptesc clipind să‑mi limpezesc privirea. Şi nu‑mi doresc nimic mai mult decât să uit ce am trăit aici când tu mi‑ai luat toată viaţa din mine, lucru pe care Steven Callahan n‑a reuşit.”

"E foarte posibil ca în viaţa anterioară să te f iubit! Inimile noastre prea bat în acelaşi fel… Promit eu că la trezire, îţi voi scrie… Doar ţine‑mă cât poţi tu de strâns. Nu mă lăsa să mă pierd. Ţine‑mă tu laolaltă toată. Deoarece cred, doar cred, că înainte ştiam să simulez mai bine. Acum doar am episoade destul de scurte şi m‑am hotărât să le împart cu tine pe cele mai grele. Fii tu, umărul care mi le duce, când eu nu mai pot…“

Aceasta a fost recenzia dragii mei! Sper că v-am convins să citiţi şi voi cărţile şi dacă încă sunteţi în dubii, nu mai fi-îi! MERITĂĂĂĂĂ!!!!! Bye❤