Recenzie "Dincolo" de Theo Anghel (Am murit, din fericire #3)

   Titlu original: "Dincolo"

    Serie: Am murit, din fericire

    Autor: Theo Anghel

    Gen: fantasy

    Anul apariţiei: 2016

    Număr pagini: 330

    Editura: Quantum Publishers

 

"După extragere, Oriana ajunge Dincolo, alături de cei doi îngeri, Ama și Abel. În așteptarea judecății, se petrec lucruri care răstoarnă toate ideile ei despre ce credea că i se poate întâmpla pe acest tărâm…

“Să nu speraţi a mai privi la ceruri,
voi, care treceţi dincolo cu mine,
în bezna fără veac, în foc şi-în geruri.”
Dante Alighieri – INFERNUL"

Mda...tocmai am terminat cartea, iar întrebarea zilei este: Cum voi putea eu să îi fac recenzia când sunt în starea asta deplorabilă? Ca să înțelegeți mai bine cum mă simt imaginați-vă că trăiți în lumea voastră (cea din capul vostru), visați sau pur și simplu vă imaginați ceva wow și apoi un ditamai camionul își varsă întreaga încărcătură de realitate în capul vostru. Ei bine așa sunt eu acum: sufocată de realitate și cu dor pentru lumea de Dincolo...

***

Salut dragilor! Astăzi vom discuta despre cartea afișată mai sus, volumul trei al seriei "Am murit, din fericire", coaptă de mintea genială a lui Theo Anghel și scrisă de mâna uimitoare a aceleiași inculpate autoare.

La finalul recenziei volumului doi v-am spus că Theo ne face să devenim dependenți de cărțile ei...ei bine eu cred că am intrat deja în sevraj și nu am nici măcar o fărâmă de certitudine că mai pot fi salvată. Dar, asemeni unui dependent nu vreau să fiu salvată și, de la sine înțeles, privată de plăcerea lecturii acestei serii.

 

După ce am fost introduși în lumea creată de scriitoare prin primele două volume, dăm peste al treilea care pot spune că este mult mai complex. Se observă o adevărată evoluție a acțiunii, a personajelor și multe se schimbă. Avem parte de maturizări, mult mai multă aventură decât eram obișnuiți, iar umorul...nu, nu scăpăm de el. Nici nu cred că vrea cineva să scape de umorul unic al autoarei, acea fărâmă ce da un surplus de culoare poveștii. Avem parte de el din plin, nici nu mă așteptam ca drăcușorul nostru preferat să își piardă sarcasmul.

Nu știu cum să vă vorbesc puțin  despre acțiune, pentru că nu vreau să dau spoilere celor ce  nu au citit primele două cărți.  După cum am spus și mai sus avem parte de maturizări. Trio-ul nostru trece prin aventuri  periculoase, aventuri ce îi schimbă. Ajunși în lumea de Dincolo, după extragerea Orianei, oportunitatea evadării din acel loc ce te aduce la disperare, dar și simpla idee a existenței unei asemenea evadări, îi aruncă, practic, din lac în puț. Ajung într-un alt univers, asemănător cu Chaosul, dar în același timp extrem de diferit. Învață să trăiască în sălbăticie, cu puține resurse și cu o minte, deseori, tulbure. Spre deosebire de celelalte două volume, acesta a pus mai mult în scenă piperata relație dintre Abel și Ama, aflând detalii din trecutul lor tenebros.

Imprevizibil. Așa aș putea descrie, într-un cuvânt, acest volum. La fiecare colț te așteaptă ceva ce nu vei putea vreodată să anticipezi. Ori o idee, ori o faptă, ori o întâmplare de mare amploare. Mereu este ceva care te ia prin surprindere și te face să te întrebi: serios? Are you kidding me?

Răsturnări de situație, peripeții, decizii importante, minți agere, secrete și noi creaturi care apar în peisaj. Acestea sunt elementele de bază ce te fac să trăiești la maxim acest volum. Tot ce vă mai pot spune este că trebuie să citiți această serie! Pur și simplu este genială, te face să treci prin toate stările posibile și imposibile și cel mai important: nu vei regreta nimic!

Aștept cu ardoare să văd ce mi-a mai pregătit Theo în următoarele două volume! Promit că nu voi ține secrete față de voi sentimentele și gândurile produse de aceste cărți!

 

                                              

"-O mare ură are nevoie de o mare dragoste pentru a se naște"

"Oamenii pierd tot timpul câte ceva. Obiecte sau ființe. Timpul trece și ajung să facă pace cu asta. O sămânța de regret va rămâne tot timpul în sufletul lor, însă din ea nu va mai crește nimic, niciodată. Ăsta e un adevăr fundamental."

"Indiferent care sunt păcatele săvârșite, singura absolvire cu adevărat valoroasă este cea oferită de propria conștiință."

"Nu vitejia te îndeamnă la fapte glorioase, ci faptul că în momentele tensionate creierul încuie ușile, se baricadează, ridică podurile și împiedică accesul la rațiune."

" [...] nepăsarea față de ceilalți este condiția numărul unu a unei existente fericite."

Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Cartea o puteți comanda de aici!