Interviu: Cristina Oţel

Cristina este autoarea romanului "Felinare stinse", apărut la editura Quantum. Un om minunat cu care mi-a făcut plăcere să vorbesc, şi astăzi vă invit şi pe voi să o cunoaşteţi pe Cristina.






1. Pentru început spune-mi câteva lucruri despre tine. Cine se ascunde în spatele numelui Cristina Otel?

Nu se ascunde nimic. Sunt studentă și în timpul meu liber îmi place să citesc, să pierd noțiunea timpului uitându-mă la seriale, să scriu în carnețele tot felul de rețete și, bineînțeles, să scriu. Dacă nu fac un lucru din cele enumerate mai sus, mai mult ca sigur mă întind la vorbă cu prietenele mele. Îmi place să descos orice îmi trezește interes și nu de multe ori mă trezesc făcând un studiu pe caz pe nu știu ce metaforă găsită în vreo carte sau film, pentru că unde sunt diverse simboluri... sunt și eu.

2. Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Compunerile pompoase și poeziile din primii ani de școală se pun la socoteală? Nu știu dacă a fost un moment în care am zis: Gata, de azi încep să scriu! Știu doar că aveam multe idei care îmi dădeau târcoale în toiul nopții (nu că acum nu ar fi la fel) și am scris.

3. Ce viitoare cărţi ai în plan de publicare? Ne dai câteva detalii despre viitorul tău proiect?

Dacă mai devreme am spus că nu știu neapărat când am început să scriu, de data aceasta îți pot spune că mi-e imposibil să mă opresc. Însă nu pot să îți ofer detalii. Nici nu sunt genul de persoană care vorbește despre ceva înainte să se finalizeze.

4. Mulţi autori dau dovadă de o imaginaţie fără margini, autori printre care te remarci şi tu. De unde izvorăşte imaginaţia ta? Ai vreo sursă de inspiraţie sau totul vine pe moment?

Tot ce mă înconjoară mă inspiră. Clișeic, știu. Ideea principala a romanului nu am idee de unde apare, efectiv mă trezesc având-o în minte. Dar povestea niciodată nu se dezvoltă așa cum îmi doresc eu, iar aceasta nu este un lucru rău. De multe ori mă găsesc în situația în care scriu o scenă, chitită să se desfășoare într-un mod și când colo... evenimentele iau o altă turnură. Câteodată am impresia că povestea se scrie singură.  În rest, am personaje conturate folosindu-mă atât de ceea ce am gândit eu la un moment dat, cât și de alții. Spre exemplu, am văzut în urmă cu câteva luni o fată; mi-a plăcut mult de ea și am împrumutat trăsăturile ei fizice pentru un personaj.

Utilizez ce este în jurul meu, lumea și oamenii din jur sunt o sursă nemuritoare. Sunt atâtea detalii din care poate să reiese o poveste, atâtea mici momente care fac toți banii și ajung să înfrumusețeze ideea pe care o am. Așa suntem și noi, cei care scriem, tot o sursă. Sigur se găsește ceva din noi în toată povestea, fie într-un paragraf, fie într-o emoție.

5. Cum ai reacţiona dacă în viitor cărţile tale se vor traduce şi în alte limbi?

Nu-mi exteriorizez bucuria, ceea ce înseamnă că am zâmbi câteva minute și gata. Dar îți dai seama că aș fi extrem de fericită.

6. Ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris şi citit?

Să pregătesc dulciuri. Eu nu pot să consum foarte multe alimente, de zahăr sau orice îndulcitor artificial nici nu mai vorbesc, așadar mereu îmi fac dulciuri. Sunt ciudat de fericită când stau în bucătărie. :)

De altfel, mă uit la drame coreene. Zilele trecute am terminat două, le-am văzut una după alta și sunt sigură că asta se numește binge watching. Momentan sunt cuminte, le las pentru mai târziu, pentru că am și alte lucruri de făcut.

7. Ai un motto după care te ghidezi în viaţă?

Nu am un motto preferat. Mi-au fost insuflate principii și valori pe care le prețuiesc foarte tare. Totuși, cred că un singur motto, oricât de mult ți-ar plăcea, nu poate să te definească în totalitate și nu îi poate face pe alții să înțelegă cine ești și spre ce te îndrepți. Suntem predipuși schimbării, ceea ce mă face să cred că un motto nu înglobează tot ce suntem noi, nici acum, nici mai târziu.

8. Ai un autor preferat? Care este acesta? Dar cartea preferată scrisă de el/ea?

Întrebarea aceasta... cea mai dificilă întrebare care mi se adresează. Citesc multe genuri și sunt mulți autori ale căror romane mă încântă. Nu pot să aleg unul singur, dar o să-ți enumăr câțiva autori: Hermann Hesse, James Joyce, Mircea Eliade, Ana Mănescu, Coleen Hoover... sunt mulți pe care i-aș citi cu plăcere. Acum, cartea mea preferată este Demian de Hermann Hesse. O citesc pentru a treia oară.

9. Ai avut emoţii la lansarea romanului tău de debut? Descrie-ne puţin ce ai simţit în momentul în care ţi-ai ţinut cartea în mână.

Cu sinceritate îți spun că mă uitam la cartea mea ca vițelul la poarta nouă. Nu-mi venea să cred. Mai mult admiram coperta, eram mai încântată de ea decât de roman în sine.

Nu pot spune că am avut emoții, dar nu eram obișnuită să vorbesc despre roman. Nici acum nu sunt.

10. Iar pentru final ai un sfat pentru cei ce vor să îşi publice creaţiile, cât şi un mesaj pentru cititorii tăi?

Cred că ar trebui să scrieți pentru că vă place și pentru că voi sunteți fericiți atunci când faceți asta, nu cu gândul de a publica. Desigur, aceea speranță, gând există, dar nu trebuie să pierdeți din vedere plăcerea de a scrie.  Credeți în voi, dar rămâneți cu picioarele pe pământ și încercați să fiți obiectivi. Eu consider că toate se întâmplă la timpul lor.

Cât despre cititori, dacă v-ați făcut timp să citiți eu vă mulțumesc. Îmi pare bine să aud ce părere aveți despre roman, indiferent care este aceasta.


Mulţumesc încă o dată Cristina pentru că mi-ai acordat acest interviu!
Sper că v-a plăcut şi vouă! Bye!❤